Tinutul Padurenilor – prezentare

Tinutul Padurenilor – prezentare
Spread the love

Ţinutul Pădurenilor se întinde între Valea Mureşului şi Ţara Haţegului şi este mărginit de Munţii Poiana Ruscăi. Are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii şi Topliţa şi 40 de sate de munte. Aşezările din Pădurenime păstrează atmosfera pitorească a deceniilor trecute. Cei mai mulţi dintre localnici stau în case vechi de peste 100 de ani, din lemn, iar de sărbători poartă straie populare specifice zonei. Îi întâmpină pe călători cu ospitalitate, lăsând porţile larg deschise în faţa străinilor. Iarna, unele sate rămân aproape izolate din cauza drumurilor greu accesibile şi a distanţelor mari faţă de oraşe. Locurile s-au depopulat în ultimele decenii, iar cei mai mulţi dintre oamenii rămaşi sunt vârstnici.

Harta

Tinutul Padurenilor

Ţinutului Pădurenilor începe cu mult timp în urmă, suprapunându-se peste o veche vatra dacică. La începutul secolului II e.n. partea de est a Munţilor Poiana Ruscă se afla în aria principalelor centre dacice şi romane.
Foarte aproape, în depresiunea Haţegului, se afla capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Se spune că în această zonă s-au refugiat o parte din dacii retraşi în munţi.
Această izolare geografică a aşezării pădurenilor le-a permis, probabil, secole de-a rândul, conservarea graiului actual şi păstrarea unor entităţi particulare ale portului, asemănătoare, spun unii cercetatori cu cel dacic. Prima atestare scrisă a aşezărilor din acest ţinut datează din 1297, într-un document în care satele sunt menţionate ca supuse ale pîrcălabului de Hunedoara. Ulterior, în secolele XIV şi XV găsim menţiuni despre toate aşezările cunoscute astăzi şi despre altele care probabil, au dispărut cu timpul.

Populaţia Pădurenilor locuieşte în sate mici, aşezate pe culmi şi creste de dealuri. Aici s-a dezvoltat, datorită condiţiilor geografice speciale, una dintre cele mai originale culturi populare. Locuitorii Ţinutului Pădurenilor îşi spun, simplu, „pădureni“. Ei reprezintă o „insulă etnografică“ în care s-a păstrat cultura populară arhaică, extrem de originală şi de diferenţiată faţă de aceea a regiunilor învecinate. Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în: amplasarea aşezărilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, oieritul, portul specific (în special al femeilor) şi graiul.

Casa tradiţională
Gospodăriile ţărăneşti erau împrejmuite cu gard de nuiele acoperit cu paie şi aveau în alcătuirea ei, casa propriu-zisă, şura (care cuprindea şi grajdul, cocina, eventual un şopron care adăpostea carul, sania şi alte unelte specifice muncii la câmp), precum şi un bordei care ţinea loc de beci.
Casa era aşezată în fundul curţii, întotdeauna cu faţa la drum, iar şura era în apropierea drumului.
Casele tradiţionale din Pădureni erau formate din două încăperi, camera de locuit şi cămara, cu intrări separate dintr-un târnaţ, plasat pe colţ în faţa cămării sau la faţa da construcţiei. Locuinţele atrag atenţia prin proporţiile lor, acoperişul ajungând să fie de două sau de trei ori mai înalt decât pereţii.

Satele pădurenilor nu depăşesc limita zonei înalte de platou a Munţilor Poiana Ruscă .

 

Views All Time
Views All Time
223
Views Today
Views Today
1
Facebook Comments
«