Asezat mai mult pe versantul estic al Muntilor Poiana Ruscai (aproximativ la 600 m altitudine) Tinutul este unul dintre cele mai bogate zone etnografice din tara Varietatea aspectelor si vechimea formelor culturii populare il fac cu totul exceptional. Aici se intalnesc sate tipice de culme. in nici o alta regiune nu intalnim ceva mai caracteristic sub aspect etnografic ca in zona locuita de acesti fii ai muntilor si ai codrilor, atat de departe si de putin “atinsi” de civilizatia urbana.

           In zilele mari de targ coborau la Hunedoara, Hateg, Deva, Dobra pentru a se aproviziona cu cele necesare. Regiunea fiind muntoasa, cu sate mai rasfirate, nu le permitea o activitate productiva prea diversificata – ocupatiile fundamentale fiind pastoritul, lemnaritul si o agricultura greoaie, in terase. in mijlocul acestei lumi au ramas aproape neatinse portul, obiceiurile, limba, cantecele. Slavii si maghiarii n-au influentat decat vremelnic, slab si superficial spiritualitatea si cultura materiala a padurenilor. imbracamintea lor apare ca o interesanta curiozitate fara seaman a trecutului. Femeia poarta pe cap o broboada din giulgiu, brodata, ce atarna pe spate, aproape pana jos. La gat are salbe, bani sau margele. inainte si in spate poarta doua fote, de obicei negre. Camasa e o adevarata opera artistica, pe umeri si pana la marginea manecii ca si pe piept, e cusuta cu desene. Peste mijloc are un brau tesut frumos, impodobit cu margele, bani si inele.

          Peste brau poarta un lant. Pe piept poarta pieptare, iarasi cu cusaturi. Peste acestea isi arunca, pe umar, suba scurta alba din lana si cu gluga. Incaltamintea favorita e opinca. imbracamintea barbatilor este mai putin complicata: o camasa de panza nu prea lunga, cu maneci largi, legata peste mijloc cu un serpar. Pantalonii sunt din lana alba. Un pieptar peste care pun “recalu”. Pe cap poarta o palarie cu bordurile stramte si rasfrante. in picioare opinci, iar pe umar suba. Aceasta era imaginea in 1936. Detaliile de impodobire al mijlocului femeilor ne sugereaza urme al unei stravechi arte de prelucrare a metalelor, precum si resturile unei mentalitati legate de unele rituri si culturi astazi disparute, intre care cele ,,solare'' erau predominante.

         Specific padurenilor sunt si incrustarile in lemn (la cruce), turnarea podoabelor din cositor sau ,,legarea'' in alama a unor obiecte de lemn: furci de tors, fuse, teci de cutit, fluiere, bate. Folclorul muzical si coregrafic este bine reprezentat prin ,,brau'', ,,ardeleana'' s.a. Caracteristic pentru dans este invartirea in perechi, cerc, semicerc, in linie – cu puternice lovituri ale piciorului in pamant. Nunta padureneasca este clar diferentiata de a altor zone. La priveghi, pe alocuri se mai practica inca jocuri – unele franturi de ,,obiceiuri'' si specific zonei "Cantecul Bradului".